Resurse turistice naturale

Principala bogăţie montană o constituie lemnul. Subsolul este bogat în depozite de origine organică (petrol, cărbune, chihlimbar, calcar) şi minerală (sare, gresie, argilă, nisipuri, pietrişuri).

De asemenea se mai pot aminti: gaze naturale, nisipuri cuartoase şi diatomită, importante izvoare minerale, soluri fertile, păduri, pajişti, fond cinegetic, potenţial hidroenergetic şi eolian.Pădurile alcătuiesc una dintre importantele bogăţii naturale ale judeţului. Zona montană concentrează cea mai mare parte din suprafaţă acoperită cu păduri şi totodată cel mai însemnat volum de masă lemnoasă, floră şi faună caracteristice acestei zone. Masive forestiere închegate se extind din vârful Lăcăuţi şi până în culmea Siriului. Nu este de neglijat nici potenţialul hidrografic, reprezentat de râul Buzău, pe cursul căruia există două amenajări hidroenergetice: barajul Siriu, cu centrala hidroelectrică Nehoiaşu şi barajul Cândeşti, cu amenajarea hidroenergetică Cândeşti-Verneşti-Simileasca (care alimentează cu apă “Sistemul de irigaţii Câmpia Buzăului Est şi respectiv Vest”). Pe lângă acestea mai există 5 centrale hidroelectrice de mică putere, amplasate pe râurile Bâsca fără Cale, Bâsca cu Cale, Bâsca şi Slănic.

Dintre resursele subsolului, petrolul constituie în prezent principala bogaţie a judeţului. Alături de petrol, în sud-estul judeţului sunt cantonate însemnate zăcăminte de gaze naturale, exploatate de aproximativ 40 de ani.

Cărbunele existent este de slabă putere calorică, în cantităti mici, ceea ce îl face neexploatabil. Prezenta în subcarpati (Istrita Măgura) a calcarelor a permis de mult luarea lor în exploatare. Există numeroase cariere, multe de interes local. Cele mai mari sunt la Ciuta şi Vipereşti.

În zona localitătii Pătârlagele se extrag nisipuri cuartoase şi diatomită.

La nord-est de municipiul Buzău (Simileasca), la Berca (Sătuc) şi în sud-vestul municipiului Râmnicu Sărat se exploatează argilă, de calitate superioară, larg folosită în industria materialelor de construcţie. în albia Buzăului, a Râmnicului şi a altor râuri se găsesc rezerve importante de pietrişuri şi nisipuri, în multe locuri existând balastiere de mare productivitate.

Prospecţiunile geologice şi lucrările de foraj efectuate pentru depistarea de noi rezerve de petrol, au evidenţiat prezenţa zăcămintelor de sare, la diferite adâncimi, la Mânzăleşti, Bisoca, Brătileşti, Goideşti, care pot fi exploatate în viitor. Alături de acestea, în subsolul judeţului sunt semnalate gipsuri şi chihlimbar.

Ape minerale sulfuroase, feruginoase, clorosodice, uneori bogate în iod, se află la Siriu, Nehoiu, Monteoru, Fişici, Balta Albă, Străjeni, Nifon, Lopătari. Izvoarele de la Siriu-Băi, cu o temperatură medie de 300C şi un debit de aproape 4000 l/h oferă posibilităţi de tratament în boli reumatismale. Nămolul de la Balta Albă, cu un procent redus de substanţe organice, cu o concentraţie în săruri de 12471,9 mg/kg (în care predomină ionii de clor, sodiu, magneziu), deşi cunoscut de foarte mult timp pentru valoarea sa terapeutică, este în mai mică măsură folosit.

Printre bogătiile naturale ale judeţului se mai numară potenţialul hidroenergetic şi eolian, solurile fertile, pajiştile şi fondul cinegetic.

Nehoiu, aşezarea poate cea mai pitorească de pe Valea Buzăului, se află într-o
mică depresiune formată de confluenţa a două râuri – Buzău şi Bâsca Rozilei – cu apele limpezi şi bine străjuite de culmi muntoase şi frumos împădurite, cu poieni de un verde crud.
Cele mai semeţe culmi care domină localitatea, sunt: la nord Podul Calului, care face legătura şi hotar cu Penteleu, la nord-vest Munţii Siriului, la vest munţii Monteoru şi Cătiaşul,iar la Sud Muntele Muscelul şi spre est Muntele Stănila. Toţi aceşti munţi, care îşi pleacă culmile spre Nehoiu, prezintă din loc în loc piscuri mai semeţe, asemeni unor “străjeri”cu privirea lor ocrotitoare asupra oamenilor. Aceşti “străjeri”, sunt vârfurile Stănila de 992 m, Nehoiu de 938 m, Răstoaca de 1115 m şi Cătiaşul de 1014 m.